William Shakespeare (1564-1616) - Biografie

Poet, dramaturg şi actor, considerat de mulţi ca fiind cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor. Unele dintre piesele lui, precum "Hamlet" şi "Romeo şi Julieta" se numără printre cele mai celebre scrieri din lume. Totuşi, lucrările sale din tinereţe nu se ridică la valoarea artistică a dramelor lui Marlowe. Ben Jonson (1572-1637), un alt dramaturg contemporan, scria că "spiritul îi stătea în putere; de i-ar fi stat şi stăpânirea lui." Shakespeare era înzestrat cu un vocabular uriaş pentru vremea lui; în piesele s-au folosit 29,066 cuvinte diferite. În zilele noastre un vorbitor mediu de engleză foloseşte aproximativ 2000 de cuvinte curente. "E posibil ca aspectul esenţial pentru Shakespeare erau uşurinţa şi autoritatea sa şi el trebuie acceptat aşa cum este pentru a putea fi admirat cum se cuvine, aşa cum acceptăm natura, sau o secvenţă de decor, exact aşa cum sunt." (Ludwig Wittgenstein în "Cultură şi Valoare", 1980). Nu există multe informaţii despre viaţa privată a lui Shakespeare. Uneori apar zvonuri că nu el şi-ar fi scris piesele, şi că adevăratul autor ar fi Christopher Marlowe, regina Elisabeta sau Edward De Vere (1550-1604), pe care T. J. Looney i-a identificat în 1920 ca fiind autorii pieselor lui Shakespeare. De atunci, numeroşi profesori de la Oxford s-au aplecat asupra acestei afirmaţii, manifestând neîncredere faţă de ideea că un om cu origini umile ar putea fi un autor atât de mare. Conform unor numerologi, Shakespeare a scris Biblia Regelui James la vârsta de 46 de ani. "Dovada" lor: Shake este cel de-al 46lea cuvânt în Psalmul 46, Spear este cel de-al 46lea cuvânt de la sfârşit în Psalmul 46. William Shakespeare s-a născut la Stratford-upon-Avon, un mic oraş de provincie, cunoscut pentru producţia sa de malţ. Ciuma neagră a ucis 1 din 7 din cei 1500 de locuitori ai oraşului. Shakespeare era fiul cel mai mare al lui Mary Arden, fiica unui moşier local, şi a soţului său, John Shakespeare (c. 1530-1601), mănuşar şi comerciant de lemn. John Aubrey (1626-1697) relatează în "Vieţi în rezumat" că tatăl lui Shakespeare era măcelar şi că tânărul William îi practica meseria, "dar când omora un viţel o făcea cu stil şi ţinea un discurs." În 1568 John Shakespeare a fost ales primar şi judecător de pace în Stratford. Afacerea sa cu lână a dat faliment în 1570, iar în 1580 a fost amendat cu 40 de lire, împreună cu alţi 140 de oameni, pentru că nu reuşise sa asigure pacea. Nu s-a înregistrat nicăieri plata acestei amenzi. Mai târziu pastorii bisericii l-au denunţat, pe el şi încă 8 oameni, că nu au mai venit la biserică de teama de a nu fi judecaţi pentru acea datorie. Reputaţia familiei a fost restabilită în 1590 prin meritele lui William Shakespeare, şi în 1596 li s-a acordat un blazon. Există foarte puţine informaţii despre primii ani din viaţa lui Shakespeare, iar lucrările sale ulterioare au dat naştere la interpretări. T. S. Elliot scria că "Aş sugera că nici una dintre piesele lui Shakespeare nu are un "sens", deşi ar fi la fel de fals să susţin că o piesă de Shakespeare este absurdă." (din "Eseuri Alese", ediţie nouă, 1960). Se presupune că Shakespeare a fost şcolit la Şcoala de Gramatică din Stratford şi e posibil să fi petrecut perioada 1580-82 ca profesor la familia romano-catolică Houghton din Lancashire. Când Shakespeare avea 15 ani, o femeie dintr-un sat învecinat s-a înecat în Avon. Moartea sa a fost considerată un accident, dar se poate să fi fost o sinucidere. Mai târziu în "Hamlet" Shakespeare a lăsat nerezolvată întrebarea dacă Ofelia murise într-un accident sau din voinţa proprie. La vârsta de 18 ani Shakespeare s-a căsătorit cu o fată din oraşul său, Anne Hathaway (moartă în 1623), care avea cu 8 ani mai mult decât el. Primul lor copil, Susannah, s-a născut 6 luni mai târziu, iar gemenii Hamnet şi Judith în 1585. Hamnet, unicul său fiu, a murit în 1596 la vârsta de 11 ani. S-a sugerat adesea că versurile din "Regele John" ce încep cu "Durerea umple camera fiului meu absent" reflectă durerea lui Shakespeare. "Hamlet" a fost tipărit pentru prima dată în 1603. Este cea mai mare dramă a lui Shakespeare. Prinţul Hamlet, un intelectual enigmatic, plânge atât moartea tatălui său cât şi noua căsnicie a mamei sale. Spiritul tatălui său i se arată şi îi spune că Claudius, căsătorit cu regina Gertrude, mama lui Hamlet, l-a otrăvit. Hamlet, fascinat de jocurile crude ale spiritului, jură răzbunare. " Timpul nu e prielnic; o blestemat jurământ, Pe care m-am născut să-l împlinesc!" El pune la cale o piesă veche a cărei poveste e paralelă cu cea a lui Claudius. Purtarea lui Hamlet e considerată o nebunie. El îl ucide pe Polonius, şambelanul curţii, care trăgea cu urechea, aruncându-şi sabia printr-o draperie. Laertes, fiul lui Polonius, se întoarce în Danemarca pentru a-i răzbuna moartea. Ofelia, fiica lui Polonius, îl iubeşte pe Hamlet, dar purtarea sadică şi brutală a prinţului o înnebuneşte. "La mânăstire du-te: de ce să porţi sămânţa unui neam blestemat?" îi spune el Ofeliei, care moare înecată. Înainte de măcelul care încheie povestea, Hamlet îi spune prietenului său Horatio: "Soarta vrea ca eu să înving; Dar nu ştiţi voi ce trist e totul în inima mea." Are loc un duel care se încheie cu moartea lui Gertrude, Laertes, Claudius şi Hamlet, a cărui ultime cuvinte sunt "restul e tăcere".